donares
Ioan Baba ‒ „meridianul-Novi-Sad al poeziei valah-europene“
(I) Piton („ca între alpinişti spus“) biobibliografic. Personalitate complexă a culturii valahe, de talie „euro-transfrontalieră“, Ioan Baba (născut la 25 noiembrie 1951, în familia agricultorilor Anuica şi Iosif Baba, din localitatea Seleuş – provincia Voivodina / Serbia), politologul (absolvent al Înaltei Şcoli de Politică „Josip Broz Tito“ – Kumrovec-Croaţia, din anul 1978), publicistul (redactor, din anul 1980, sau redactor-şef adjunct între anii 1981 şi 1988, ori redactor-şef şi responsabil la Postul de Radio Novi Sad, instituţie în care a trudit mai bine de un pătrar de veac, apoi, „redactor responsabil“ al Departamentului de Limbă Pelasgă > Valahă / Dacoromână de la Televiziunea Novi Sad, între anii 2005 şi 2012), poetul, eseistul, traducătorul, editorul etc., rămâne şi unul dintre cei mai deontologic-distinşi redactori-şefi (de la Vasile (Vasko) Popa – fondatorul mensualului în orizontul anului 1947 – încoace), de se pune în cumpănire segmentul temporal marcat de anii 1995 şi 2014 (adică „anul de prezent / viitor“), redactori-şefi avuţi de revista «de literatură, artă şi cultură transfrontalieră», Lumina (de sub egida Casei de Presă şi Editură „Libertatea“ din Panciova), fiind totodată şi de seamă fondator (din 11 august 2006) al Cercului „Lumina“ – Honoris Causa; mai este şi un membru de marcă al Societăţii Ziariştilor din Voivodina, al Asociaţiei Ziariştilor din Serbia, al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timişoara-Banat, cel ce a înzestrat Casa de Presă şi Editură „Libertatea“ din Panciova cu „trei plăci evocative de bronz“ (Lumina 1947 – 1997, Mihai Eminescu şi Vasile / Vasko Popa), cel ce a iniţiat / inaugurat Sala cu portrete din incinta aceleiaşi instituţii de cultură; în circuitul european al literelor, Ioan Baba – îndeosebi, în calitate de poet ?
